Mediul înconjurător
PDF Imprimare Email

 

„ Pe la noi munţii se lungesc mai sus,

Pe la noi florile întârzie mai mult.

Vânturi de toamnă timpurie scutură brazii cu putere,

Iarna lacrimile îngheaţă pe gene…”

 

/P. Papp Asztrik/

 

Partea estică a Depresiunii Transilvaniei este încununată de Munţii Gurghiului şi Munţii Harghitei, respectiv de principalul masiv al Carpaţilor Orientali, formând un arc dublu. Între cele două lanţuri muntoase paralele, în valea Oltului şi în cea a Mureşului evoluţia geologică complexă şi îndelungată a format în Cuaternar o serie de depresiuni închise. Toate depresiunile intracarpatice sunt rezultatul unei scufundări tectonice treptate.

Cele trei depresiuni longitudinale ale Ciucului împărţite în două de râul Olt sunt separate la vest de Depresiunea Transilvaniei de către noul lanţ vulcanic al Harghitei format în mare parte din andezite; în timp ce la est Munţii Ciucului, Munţii Ghimeşului şi Munţii Hăşmaşu Mare formează o graniţă naturală spre Moldova.

Lanţurile muntoase care înconjoară depresiunea

Depresiunea Ciucului de Sus este limitată la vest de lanţul nordic, mai înalt al Harghitei. Principalul masiv al Harghitei este constituit din Harghita Ciceului (1771 m), care se înalţă deasupra localităţii Harghita-Băi. De pe această creastă alungită, înaltă se deschide o privelişte deosebită în toate direcţiile, iar turnul-antenă al staţiei de intensificare a semnalului televiziunii este vizibil de la mare distanţă. De pe vârful Cetatea Bufniţei (1688 m), se arată o panoramă formidabilă, de unde, în zilele însorite, sunt vizibile şi piscurile înalte ale Munţilor Făgăraş.

Pornind din localitatea Harghita-Băi, după Harghita Ciceului urmează Harghita Siculenilor (1710 m). De pe versantul sudic al acestora se înalţă conul vulcanic Csompoly, de o rară frumuseţe, care este cel mai simetric con adventiv al întregului lanţ harghitean.

 

În continuarea munţilor Harghita Siculenilor urmează Munţii Harghita Racului, sau pe numele lor vechi Culmea Galuşa, cu înălţimea de 1758 m. Împreună limitează dinspre nord şi est imensul crater vulcanic de  odinioară, care acum este bazin de acumulare de apă a Pârâului Vârghiş, care se îndreaptă spre oraşul Vlăhiţa.

Începând din Munţii Harghita Racului, masivul central al lanţului muntos se arcuieşte brusc spre vest, după care se îndreaptă din nou spre nord, culminând în Harghita-Mădăraş (1805). Aici Harghita este cea mai autentică. Mădăraşul Mare, împreună cu platoul său vast şi cabana construită în partea de nord - unde se  reunesc trasee turistice bine marcate din toate părţile - este un adevărat centru turistic al Harghitei din nord.

Din trunchiul masiv al Harghitei-Mădăraş izvorăsc numeroase pâraie bogate în apă care se îndreaptă spre vest sau spre est. Pâraiele mai mari care curg spre vest aparţin bazinului de acumulare al Târnavei Mari. Dintre cele orientate spre est merită menţionat pârâul Seche, colorat de mici cascade, şi Mădăraşul Mare, care este cel mai mare afluent de dreapta al Oltului pe această secţiune.

După Harghita-Mădăraş urmează craterul vulcanic tocit al Vârfului Fertău (1589 m), care a fost deschis spre vest de pârâul Ivó. Între aceste două se află Tărhăuşul şi Platoul Széleskút, care este habitatul preferat al cocoşilor de munte, dar tot aici sunt plasate şi majoritatea locurilor de pândă la cerbi şi urşi. Pâraiele Ráckebel şi Urság se îndreaptă spre est din Fertău. Drumul forestier care trece prin coama Fertő şi leagă localitatea Zetea de Mădăraş este practicabil cu maşina.

După Muntele Mic cu creasta alungită şi Vârful Comşa, Munţii Harghita se încheie cu  o ultimă mare formaţiune vulcanică, denumită craterul Ostoriş (1385 m). Un picior de munte ramificat spre nord al Harghitei se leagă cu Culmea Liban (1000 m) de Munţii Gurghiului de Sud. Şoseaua cu nr. 138 care traversează Culmea Liban este o legătură de circulaţie importantă dintre zona Gheorgheni şi Odorheiu Secuiesc. Din Ostoriş izvorăşte pârâul Sikaszó, care curge spre vest, în timp ce pârâul Lok se îndreaptă spre est şi se uneşte la graniţa localităţii Cârţa cu Pârâul Madicsa.

În partea vestică a craterului geamăn Ostoriş, în zona izvorului pârâului Sikaszó se situează Lacul Dracului, unica turbărie din Munţii Harghitei de Nord. Este mult mai mică decât ruda sa din Harghita de Sud: Tinovul Luci, însă din cauza naturii sale capricioase se află de multă vreme în centrul atenţiei. Originalitatea sa constă în faptul că primăvara se formează un lac peste zona mlăştinoasă, care, mai târziu dispare, odată cu retragerea apelor.

La nord-est, unul dintre braţele craterului Ostoriş se conectează cu Înălţimea Ciucului (1154 m). Acest con vulcanic izolat stă la graniţa dintre depresiunea Ciucului şi Depresiunea Gheorgheni. Înaintând spre est, Înălţimea Ciucului se leagă la Muntele Gréces la Izvorul Mureşului. Muntele Negru (1554 m) format din şisturi cristaline, aflată vizavi de Gréces separă zona izvorului Oltului de depresiunea Gheorgheni.

Impozantul Munte Negru – din care izvorăşte Mureşul – este situat vizavi de Hăşmaşu Mare, care se află la est de acesta. Între cele două masive şerpuieşte banda îngustă a Oltului, care abia a ieşit din leagăn. Oltul izvorăşte din Hăşmaşu Mare, după care trece prin oraşul Bălan şi ajunge în Depresiunea Ciucului de Sus la Sândominic. Munţii Hăşmaşu Mare, denumiţi şi „Alpii Ciucului” reprezintă cea mai frumoasă şi mai interesantă parte a ramei muntoase care înconjoară depresiunile Ciucului. Hăşmaşul Mare cu o altitudine de 1794 m şi este ţinutul unor întinse creste ierboase. Şi-a primit numele de la leurda (vadfokhagyma), care se găseşte aici în cantităţi mari. Nu este cunoscut numai datorită frumuseţii, ci şi plantelor rare care cresc aici şi au atras atenţia cercetătorilor. Prin urmare a devenit o zonă protejată, iar începând de anul 1990 şi parc naţional.

 

Cea mai cunoscută dintre formaţiunile calcaroase de suprafaţă de aici este Piatra Singuratică (1608 m). În imediata apropiere a acesteia se află Vârful Ecem (1708 m), la picioarele căreia uriaşe grohotişuri de calcar denumite mori ale dracului împiedică expansiunea în sus a pădurilor de brad.

În drum spre Cheile Bicazului turiştii vizitează cu plăcere şi celelalte minuni ale Hăşmaşului Mare: Bárányhavas, Fehérmező, Vereskő şi Cofránka. Cele mai multe flori de colţ înfloresc în „amfiteatrul” Muntelui Nagyáj.  Hăşmaşul Mare se încheie la sud cu Tarcăul, după care se conectează la Noşcalat prin coama Livezi. Creasta muntoasă care şerpuieşte în mod neregulat se încheie cu Culmea Livezi. În partea sudică izvorăşte Pârâul Rákos, al cărui afluent din partea dreaptă, Karakó este traversat de semicercul celui mai mare viaduct al căii ferate din România. Între secţiunea liniei de cale ferată din Ghimeş şi pasul Fügéstelek şerpuieşte o creastă muntoasă în zigzaguri, a cărei parte mai ridicată este denumită Muntele Păgânilor. Cel mai de seamă vecin al acestuia este Muntele Viscolul, care este cel mai înalt vârf din Munţii Ciucului (1495 m).

 

 

 
 

Hartă

 

Terkep

Eseménynaptár

Esemenznaptar

Atracţii turistice

No valid database connection You have an error in your SQL syntax; check the manual that corresponds to your MySQL server version for the right syntax to use near '' at line 1 SQL=SELECT title FROM jos_sections WHERE id =
Összes látnivalók >>