Atracţii turistice
Márton Áron múzeum - Csíkszentdomokoson
PDF Imprimare Email


Harminc évvel ezelőtt, 1980. szeptember 29-én adta vissza lelkét Teremtőjének Erdély nagy római katolikus püspöke, Márton Áron. Márton Áron püspök emléke elevenen él Székelyföldön. Szavai, tettei – sokak számára – lámpásként világítanak a mindennapok útvesztőjében. 2010-ben, halálának évfordulóján emlékházat is avattak szülőfalujában. A csíkszentdomokoson található Márton Áron Múzeumot 2010 október 16-án nyitották meg. 

A múltban többször és több egyesületnél is felvetődött az ötlet egy múzeum létrehozására, a kérdés csupán az volt, hogy milyen formában jöjjön létre egy Márton Áron-múzeum, vagy méltó emlékhely a püspök úr szülőfalujában. Az egyik ötlet a szülői ház újjáépítésére vonatkozott. Ez viszont nem sikerült, mert azon a portán, ahol a püspök született, most egy lakóház áll, szabad telek pedig nincs a település központjában. Az sem mellékes, hogy jelentős anyagi erőket kellett volna mozgósítani egy ház felépítéséhez. Amikor 2009-ben a hajdani egyházi iskolának – amit sajnos nem kapott vissza még az egyház – két terme megüresedett, akkor született meg a döntés, hogy ezeket a helyiségeket és az alattuk lévő pincét ki lehetne alakítani úgy, hogy a püspök úr életét, munkásságát, valamint Erdély történetének a témához kapcsolódó szegmensét megismertessék a látogatókk kronológiai rendben, képekkel és Márton Árontól származó szöveggel, idézettel. 

 

Egy multimédiás intézményről van szó. Az értjük ez alatt, hogy a  nyomtatott szövegek és képek mellett „megszólal” Márton Áron is. Sajnos összesen három hallgatható minőségű felvétel áll rendelkezésre. Ezeket a beszédeket egy MP3 lejátszó segítségével, fejhallgatóval lehet meghallgatni. Ezeken kívül még a Magyar Katolikus Rádió és a Jel Könyvkiadó által elkészített hangoskönyvek is hallgathatóak. Aki mélyebben érdeklődik a téma iránt, egy érintős képernyőn a püspök életét, hivatásának állomásait képekkel, szövegekkel idézheti meg.

A múzeum előzetes bejelentkezés alapján naponta 12.00 és 20.00 óra között látogatható, kötött nyitvatartási ideje jelenleg nincsen. Csoportok, egyéni látogatók bejelentkezhetnek a következő e-mail címek egyikén: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza , avagy Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza , illetve a 0753-990667-es telefonszámon. Kapcsolattartó, tárlatvezető: Sándor Edit községi könyvtáros.

 

Webcím:

http://www.martonaronmuzeum.ro/

 
Mlaştina "Szökő"
PDF Imprimare Email

Mlaştina "Szökő"

În zona de izvoare a pârâului Szökő (Seche) din apropierea vârfului Harghita Mădăraş, s-a păstrat aproape intactă una dintre cele mai frumoase mlaştini din etajul montan superior al României, cu o valoare floristică şi peisagistică remarcabilă. Mlaştina este situată pe versantul nord-estic al muntelui, la altitudinea de 1700-1600 m, şi se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 25-30 ha.

Micul platou format aici în timpul activităţii vulcanice conferă locului un aspect „în trepte”. Izvoarele care apar sub vârf au curgere mai lentă, îmbibă solurile cu apă şi împreună cu condiţiile climatice specifice etajului subalpin-montan superior crează condiţii pentru formarea turbei. Apa izvoarelor dispare în mlaştinile turboase. Acolo unde înclinarea versantului creşte, ele reapar şi formează micul Pârâu Szökő (Seche sau Pârâul Săritor), cunoscut de localnici pentru mica şi pitoreasca ei cascadă. Deşi este situată într-o zonă străbătută de trasee turistice, existenţa ei a rămas neremarcată, iar semnificaţia ei ştiinţifică a fost puţin evidenţiată.

De ce trebuie protejată?
 
Mlaştinile şi tinoavele formate în această arie naturală sunt habitate extrem de fragile, deosebit de importante din punctul de vedere al protecţiei naturii. Climatul rece al muntelui a creat condiţii pentru supravieţuirea mai multor specii rare şi protejate, unele dintre ele relicte glaciare sau endemite.
 
Peisajul deosebit pe care îl întâlnim aici este cel specific mlaştinilor din etajul montan al Carpaţilor.
 
 
“Peisaj din Mlaştina Szökő. 
În fundal, Vârful Harghita Mădăraş (1800 m) 
(Foto: Csergő Anna-Mária)”
 
 
“Tinov oligotrof cu molizi piperniciţi şi muşuroaie de muşchi 
(Foto: Csergő Anna-Mária)”
 
Flora şi fauna

 

 

 

 
Oraşul Bălan
PDF Imprimare Email

 

La hotarele localităţii se găseşte izvorul Oltului, Piatra Singuratică deja amintită, Tarcăul, Hăşmaşu Mare; cu cuvintele lui Orbán Balázs: „Elveţia Secuiască”. Datorită condiţiilor naturale amintite, oraşul şi împrejurimile sale se consideră atracţii turistice. Din oraş pornesc numeroase căi turistice, care duc la vârfurile stâncoase menţionate.

Trasee turistice:

- Hăşmaşu Mare - Piatra Singuratică - Vârful Ecem – Tarcăul – Vârful Írottkő – Muntele Negru - Izvorul Mureşului - Izvorul Oltului - Valea Iavardi - lacul de acumulare: obiectivele de mai sus pot fi atinse prin pârtii şi drumuri bătătorite. Starea marcajelor turistice este corespunzătoare.

- Piatra Singuratică (1608): de-a lungul pârâului Kovács, urmărind marcajele cu două benzi verticale - 2 ore. De-a lungul pârâului Szék, urmărind triunghiurile roşii - de asemenea 2 ore.

- Piatra Singuratică-Hăşmaşu Mare: urmărind marcajul cu o bandă verticală roşie - 1 oră.

- Vârful Tarcău:  de-a lungul pârâului Gálkút urmărind marcajul cu o cruce roşie - 2 ore.

- Pe creasta Munţilor Ciucului marcajul cu o linie verticală roşie trece în direcţia nord-sud pe linia: Hăşmaşu-Mare - Platoul Tarcău – Noşcolat – Muntele Frumos – Muntele Păgânilor - Trecătoarea Ghimeşului - Culmea Viscolul- Culmea Rugat- Munţii Capostaş - Vârful Gombaş.

- Izvorul Oltului: în valea Oltului, după care urmărind marcajul cu două dungi verticale care duce spre Pasul Sóvető - 3ore

- Piatra Írottkő – Muntele Negru - Izvorul Mureşului: urmărind marcajele cu o dungă galbenă verticală – 4 ore

- În Valea Iavardi de la Platoul Tarcău nu sunt marcaje, dar duce un drum de exploatare spre Valea Rece, iar de aici în Lunca de Mijloc.

De la Bălan, urmărind în sus valea Oltului, Lacul de acumulare este o plimbare de o jumătate de oră. Acesta asigură aprovizionarea cu apă a minei şi a localităţii. Digul de închidere a văii are o lungime de 80 m, iar în lacul din spatele acestuia s-a acumulat peste un milion de metri cub de apă.

 

 
Pásztorbükk (Sândominic)
PDF Imprimare Email

La hotarele satului Sândominic, la poalele muntelui Pásztorbükk, în anul 1816 s-a ridicat o cruce memorială, care aminteşte locuitorii Sândominicului de un trist eveniment istoric.

Evenimentele au început la data de 23 decembrie 1597, când Báthory Zsigmond a renunţat la tronul Transilvaniei, obligându-se contractual să cedeze Transilvania împăratului austriac Rudolf. Doreşte să predea tronul cardinalului Báthory Endre, care este ales principe de către ordinile transilvănene. Trebuie clarificat, că Báthori Endre este adesea amintit ca András. Explicaţia acestui lucru este, că limba oficială a actelor de la curte a fost latina. Astfel, numele latin al principelui a fost Báthori Andreas, care seamănă mai degrabă cu András.

Împăratul nu îl recunoaşte pe Báthori Endre ca voievod, astfel cu ştiinţa lui, şi cu ajutorul lui financiar, voievodul Ţării Româneşti, Mihai Viteazul pătrunde în Transilvania. Báthori îi cere să plece, însă Mihai continuă să înainteze în Transilvania. Principele recrutează rapid soldaţi împotriva lui Mihai. La data de 28 octombrie 1599 la satul Şelimbăr de lângă Sibiu generalul lui Báthori Endre, Kornis Gáspár a fost înfrânt şi luat prizonier. În armata voievodului au luptat şi câteva mii de secui, deoarece acesta le-a promis drepturile de libertate anulate de către familia Báthori.

Principele-voievod de 33 de ani a părăsit câmpul de luptă cu scopul de a pleca în Polonia prin Moldova, pentru a aduce de acolo o armată pentru a-şi reocupa tronul. S-a îndreptat spre Odorheiu Secuiesc; între timp i s-au alăturat mai mulţi nobili, deoarece erau interesaţi în menţinerea secuilor în iobăgie. Voievodul Mihai a ordonat urmărirea principelui. Cei de la Ciuc au blocat drumul după Sândominic şi au atacat principele care trecea pe acolo la data de 31 octombrie. Însoţitorii principelui au luptat în mod viteaz, însă superioritatea de forţă a învins. Numai Mikó Miklós a rămas lângă voievodul pus pe fugă, şi cei doi, istoviţi de oboseală au intrat în pădurea denumită Pásztorbükk. Aici, la o stână, Endre a cerut ceva de băut, iar ciobanul i-a oferit zer, pe care principele l-a băut şi a trimis ciobanul după apă. Oamenii lui Balázs Mihai - poreclit mai târziu Ördög Balázs - au găsit ciobanul, care l-a trădat pe voievod. Mikó a avut grijă de principe când s-a auzit strigătele urmăritorilor. Mikó, la ordinul principelui, a mers în întâmpinarea secuilor, şi a început să negocieze cu aceştia, însă ei l-au tăiat cu săbiile pe tânărul Mikó. Ördög Balázs l-a atacat pe voievod împreună cu trei însoţitori. Acesta s-a apărat în mod eroic, rănindu-şi atacatorii în mod grav. Însă Ördög a atacat pe furiş, aplicând o lovitură puternică pe capul voievodului. Voievodul a căzut şi era însă în viaţă când i-au tăiat inelarul, decapitând muribundul şi trimiţând capul său voievodului Mihai.

Papa Clement al VII-lea a blestemat Sândominicul şi Ciucul de Sus şi a dispus un post de o sută de zile pentru uciderea principelui - cardinal. Cu toate că principele a fost ucis la data de 3 noiembrie, locuitorii Ciucului de Sus comemorează acest trist eveniment în cea  de-a doua duminică a lunii octombrie.

Secuii aţâţaţi nu erau supăraţi pronunţat pe principele-cardinal, ci pe familia Báthori, membrii căreia au reprimat cu cruzime răscoalele secuilor care luptau pentru drepturile lor (1562, 1572, 1595). Locuitorii pocăiţi ai Sândominicului organizează în fiecare an un hram la locul de comemorare din Pásztorbükk.

 

 
Turnul „Csonkatorony” (Turnul ciunt) şi Lacul fără fund (Tomeşti)
PDF Imprimare Email

La o distanţă de circa 500 metri de sat, spre nord-vest, la sfârşitul lanţului de culmi Garados, pe un mic deal, se află ruinele turnului bisericii gotice de la Tomeşti. Turnul cu o înălţime de 25 metri construit din piatră brută este denumit de săteni Turnul Ciunt. Vámszer Géza scrie următoarele despre această biserică: „Cu toate că există o ruină de formă circulară a unei biserici înconjurate de ziduri  fortificate, originară din secolul al XV-lea, cu boltă gotică, a cărui turn ciunt este vizibil de departe, însă s-au păstrat numai ferestrele în stil gotic ale turnului şi zidurile de temelie poligonale ale sanctuarului bisericii din această epocă gotică până în zilele noastre.” Biserica  a fost înconjurată de un zid fortificat, iar partea interioară a acestuia a servit şi serveşte şi în prezent drept cimitir. Conform relatărilor, această biserică a fost odinioară biserica a zece sate (Sândominic, Tomeşti, Ineu, Cârţa, Dăneşti, Mădăraş, Frumoasa, Mihăileni, Nădejdea, fostul sat Czibre), în perioada în care regele Ştefan I al Ungariei a ordonat, ca la fiecare zece sate să se construiască o biserică. Mai târziu a fost numai biserica comună a satelor Sândominic şi Tomeşti, şi aici intră în legătură ruinele bisericii cu Lacul fără Fund.

Despre formarea lacului există o legendă relatată de locuitorii regiunii. Deoarece şi locuitorii de la Sândominic au contribuit la construcţia bisericii, şi nu toate satele au avut un preot, oamenii au mers la biserica aflată la Tomeşti. După un timp oamenii de la Sândominic nu au mai fost nevoiţi să meargă într-un alt sat, însă şi-au revendicat partea din biserică. Au venit cei de la Sândominic să ceară limbile clopotelor, pentru ca cei din Tomeşti să nu poată trage clopotul, însă clopotarul de la Tomeşti le-a ascuns. Când au intrat primarii celor două sate şi l-au întrebat unde a ascuns limbile clopotelor, clopotarul a răspuns: „ să mă scufund acum dacă sunt la mine.” În acel moment casa s-a cutremurat, iar primarii abia au putut scăpa, casa scufundându-se, iar în locul acesteia s-a format un lac fără fund. Astfel este povestită această povestire, legendă de către locuitorii Sândominicului. Ei spun legenda astfel încât sfârşitul să fie în favoarea lor. Varianta celor de la Tomeşti diferă în faptul că ei consideră că clopotarul s-a plictisit de trasul clopotelor şi din acest motiv a ascuns limbile clopotelor. Desigur, legenda nu are o bază reală, însă la vechile reuniuni a fost povestită cu plăcere de către localnici.

Ceea ce este adevărat e că lacul este acolo la hotarul satului Tomeşti în apropierea Turnului ciunt. Este un lac cu diametrul de 12-15 metri, a cărei temperatură este de 16oC atât vara cât şi iarna. Conform credinţei populare, dacă în pârâul subteran de la Sândominic se aruncă o raţă, aceasta apare în Lacul fără Fund. Tot localnicii susţin, că în apropierea lacului se poate auzi o voce scâncitoare care vine din fundul lacului. Ei sunt de părere că clopotarul nu îşi găseşte liniştea sufletească, bocetul fiind al lui.

Orbán Balázs scrie următoarele despre lac: „ Această oglindă de apă cu circumferinţa de 70 de paşi este una dintre cele mai bogate şi mai frumoase izvoare ale noastre; în mijlocul ei se află o mică insulă plutitoare plină cu plante acvatice luxuriante şi arini minusculi, care pluteşte, se învârte şi înoată  în funcţie de direcţia vântului ca un minunat buchet din flori viu colorate. Lacul are o adâncime de doi-trei stânjeni chiar şi la margine, dar se spune că la mijloc nu s-a putut atinge fundul nici cu o frânghie de 50 de stânjeni. Din acest mic lac minunat porneşte pârâul denumit Hőviz (cu toate că lacul este alimentat numai de o mică vână de apă), iar acest pârâu este atât de bogat în apă, încât în satul aflat la numai un sfert de oră de aici învârte deja o moară, şi are o temperatură atât de ridicată încât nu îngheaţă niciodată, nici iarna.

 

Poze

 

 
«ÎnceputAnterior123UrmătorSfârşit»

Pagina 1 din 3
 

Hartă

 

Terkep

Eseménynaptár

Esemenznaptar

Atracţii turistice

No valid database connection You have an error in your SQL syntax; check the manual that corresponds to your MySQL server version for the right syntax to use near '' at line 1 SQL=SELECT title FROM jos_sections WHERE id =
Összes látnivalók >>