Bălan
PDF Imprimare Email

Situat la o distanţă de 12 km de Sândominic, sus în valea Oltului, Oraşul Bălan este unul dintre oraşele tinere ale judeţului Harghita şi un centru industrial important al judeţului. Acest oraş minier se află sub versantele vestice ale Stâncilor de o frumuseţe pitorească, Piatra Singuratică şi Vârfului Ecem,  în valea îngustă a Oltului. Aşezarea este una izolată dar nu constituie o fundătură. Strada principală a oraşului continuă de-a lungul râului Olt, iar la campingul denumit ”Km 4” de la Gheorgheni se alătură drumului care leagă localitatea Gheorgheni cu Lacul Roşu. Aşezarea a fost ridicată la rang de oraş în anul 1954, însă până în anul 1967 a făcut parte din comuna Sândominic din punct de vedre administrativ. În anul 1967 a devenit un oraş cu drepturi depline.

Zăcământul de cupru de la Bălan a fost descoperit în secolul al XVIII.-lea de către un oier ceangău sărac pe nume Opra János. Mineritul însă are o istorie mai lungă în această regiune, datând din secolele XV.-XVI. În timpul domniei principilor transilvani nu s-a exploatat cupru, ci fier. Este un fapt cunoscut, că voievodul Bethlen Gábor a autorizat 150 de forjari, pentru ca aceştia să lucreze la Bălan. Zăcămintele de fier s-au epuizat destul de repede, în 1702, însă locuitorii de la Sândominic, sperând la un mic câştig, au mai continuat o vreme exploatarea minereului de fier rămas.

Exploatarea minieră, întreruptă pentru mai mult de o sută de ani, a fost repornită la începutul anilor 1880. Zăcământul de cupru a ajuns în posesia guvernului, iar mai târziu a fost cumpărat de către familia armeană Zakariás cu 5000 de forinţi, fapt ce a dus la înflorirea rapidă a industriei miniere. O societate pe acţiuni a vrut să cumpere mina, însă fraţii Zakariás nu vroiau să o vândă. Drept răspuns, societatea respectivă a deschis un nou abataj şi a ademenit muncitorii de la mina fraţilor Zakariás cu salarii mai mari. Cele două mine unite în acest fel au funcţionat într-un mod foarte productiv, aducând un venit uriaş. Mina, care asigura locuri de muncă multor locuitori ai Ciucului de Sus, a fost închisă în anul 2006.

Până la cumpăna dintre secole mica aşezare minieră s-a transformat într-o localitate cu peste 1000 de locuitori, majoritatea secui, şi câţiva muncitori sosiţi din Bucovina. Până în anul 1910 numărul populaţiei a crescut la 5391, dintre care numai 39 erau de altă etnie. Pe baza datelor recensământului din 2002 din populaţia de aproape 8000 de persoane a oraşului numai 2700 sunt de etnie maghiară.

În apropierea aşezării se află: izvorul Oltului, Piatra Singuratică deja amintită, Tarcăul, Hăşmaşu-Mare, ”Elveţia Secuiască” potrivit lui Orbán Balázs. Datorită acestor factori naturali oraşul şi împrejurimile acestuia pot fi considerate atracţii turistice. Din oraş încep numeroase trasee turistice, care duc spre stâncile sus amintite.

La nord de oraş, la o distanţă de 1 km, într-o ambianţă frumoasă, se întinde marele lac de acumulare al oraşului minier, care a fost creat pe râul Olt. Acest lac artificial este un loc îndrăgit pentru excursii.

 
 

Hartă

 

Terkep

Eseménynaptár

Esemenznaptar

Atracţii turistice

No valid database connection You have an error in your SQL syntax; check the manual that corresponds to your MySQL server version for the right syntax to use near '' at line 1 SQL=SELECT title FROM jos_sections WHERE id =
Összes látnivalók >>